Baza doi: transformări și exemple explicate
Cifrele zero și unu selectează puteri ale lui doi. Conversii prin două metode, paritate, zerouri finale și limite pentru întregi fără semn.
Înapoi la blog

3 noiembrie 2026
7 min citire
Numărul drumurilor minime pe o grilă se poate calcula adunând, în fiecare intersecție, numărul drumurilor care sosesc din cele două direcții permise. Dacă mergi numai la dreapta și în sus, orice drum către un punct vine fie din stânga, fie de jos. Cele două categorii nu se suprapun.
Pe o grilă în care destinația se află la trei pași la dreapta și doi în sus, există zece drumuri minime. Toate au cinci pași, însă ordinea pașilor diferă. Acesta este un exemplu de numărare a rutelor, nu de măsurare a lungimii lor.
Imaginează-ți străzi desenate pe liniile unui caroiaj. Pleci din colțul stâng de jos și vrei să ajungi în colțul drept de sus. Te deplasezi între intersecții vecine, fără diagonale.
Dacă destinația este la trei segmente spre dreapta și două spre sus, orice drum are nevoie de cel puțin cinci segmente. Un pas spre stânga sau în jos ar trebui compensat ulterior și ar lungi traseul. Drumurile minime folosesc deci numai cele două direcții utile.
Această regulă presupune că segmentele au lungimi egale și că nu există alte restricții. Un sens unic schimbat, o stradă lipsă sau costuri diferite pentru segmente ar defini altă problemă. Mai jos introducem un singur tip de obstacol, precizat explicit.
Pentru două deplasări la dreapta și una în sus, scrie D pentru dreapta și S pentru sus. Rutele sunt DDS, DSD și SDD. Există trei, fiindcă pasul în sus poate ocupa prima, a doua sau a treia poziție.
Dacă scrii DDS de două ori, nu ai descoperit alt traseu. Pașii spre dreapta sunt identici ca tip, chiar dacă se află pe segmente diferite. Șirul complet de direcții identifică drumul pornit din aceeași intersecție.
La trei pași la dreapta și doi în sus, ai cinci poziții. Poți identifica un traseu prin cele două poziții ale pașilor S. Perechile sunt 1–2, 1–3, 1–4, 1–5, 2–3, 2–4, 2–5, 3–4, 3–5 și 4–5. Rezultă zece rute.
Lista este suficient de mică pentru a fi verificată complet. Pentru o grilă mai mare, însă, enumerarea devine greu de urmărit și riscul de repetare crește.
Să presupunem că într-o intersecție poți ajunge pe trei drumuri din stânga și pe patru drumuri de jos. Ultimul segment arată imediat categoria fiecărui traseu: ori este orizontal, ori vertical. Niciun traseu nu poate avea ambele tipuri de ultim pas.
Prin urmare, există drumuri către intersecție. Nu înmulțești 3 cu 4, fiindcă nu alegi succesiv un drum din fiecare categorie. Alegi una dintre două alternative.
Pe marginea inferioară există o singură rută către fiecare intersecție: mergi numai la dreapta. Pe marginea stângă există tot una: mergi numai în sus. Aceste valori inițiale permit completarea interiorului prin adunare.
| Înălțime / deplasare la dreapta | 0 | 1 | 2 | 3 |
|---|---|---|---|---|
| 2 | 1 | 3 | 6 | 10 |
| 1 | 1 | 2 | 3 | 4 |
| 0 | 1 | 1 | 1 | 1 |
Tabelul se citește ca o hartă: plecarea este în stânga jos. De exemplu, 6 se obține din 3 aflat în stânga și 3 aflat dedesubt. La destinație, confirmă lista traseelor.
Un dreptunghi cu trei pătrățele pe orizontală și două pe verticală are patru coloane și trei rânduri de intersecții. De la o margine la cealaltă faci trei pași orizontali, nu patru.
Numără segmentele dintre puncte, nu punctele de pe aceeași linie. Dacă ai cinci intersecții consecutive, între ele există patru segmente. Aceeași diferență dintre repere și spații apare frecvent în problemele de numărare.
În desen, notează coordonatele plecării cu și ale destinației cu . Coordonatele indică exact numărul de pași necesari pe fiecare direcție. O etichetare clară economisește mai mult timp decât corectarea unui tabel pornit de la dimensiuni greșite.
Dacă ai pași la dreapta și în sus, drumul conține pași. Alegi care dintre poziții sunt ocupate de pașii la dreapta. Numărul rutelor este:
Pentru patru pași la dreapta și trei în sus, obții . Formula numără aceleași trasee ca tabelul, doar că le descrie prin pozițiile pașilor.
Nu folosești singur. Acea valoare ar trata pașii de același tip ca și cum ar fi etichetați diferit și ar număra repetat aceeași rută. Simplificarea factorialelor elimină tocmai aceste repetări.
Dacă expresia cu factoriale este prea nouă, păstrează metoda tabelului. În parcursul pentru bazele de calcul poți identifica operațiile care merită consolidate înainte să comprimi explicația într-o formulă.
Pleci din către și trebuie să treci prin . Până la P faci doi pași la dreapta și unul în sus: există trei rute.
De la P la destinație rămân doi pași la dreapta și doi în sus: există șase rute. Oricare dintre primele trei poate fi continuată cu oricare dintre ultimele șase. În total sunt drumuri.
Aici înmulțești, deoarece construiești drumul în două etape succesive. Întâi alegi traseul până la P, apoi continuarea. La completarea unui punct din tabel adunai alternative pentru ultimul pas; întrebarea era diferită.
Fiecare drum care trece prin P are o singură astfel de împărțire. Cum te deplasezi doar în sus și la dreapta, nu te poți întoarce la P și nu apar vizite repetate care să încurce numărătoarea.
Pe aceeași grilă, există 35 de drumuri fără restricții și 18 trec prin P. Dacă P nu poate fi traversat, rămân drumuri permise.
Poți verifica și în tabel: scrii zero în P, deoarece niciun drum admis nu poate ajunge acolo, apoi continui adunările. Punctele din dreapta și de deasupra lui vor primi valori mai mici, reflectând rutele eliminate.
Nu confunda o intersecție blocată cu un singur segment închis. În al doilea caz, unele drumuri pot trece prin aceleași intersecții folosind alte segmente. Trebuie eliminată doar contribuția care traversează segmentul interzis.
Când compari cele două rezolvări, folosești verificarea printr-o metodă alternativă: scăderea traseelor interzise și tabelul cu obstacol trebuie să dea același total.
Dacă încurci adunarea cu înmulțirea, explică întâi ce reprezintă fiecare alegere. Această diferență poate fi exersată pe desene mici cu un profesor ales din anunțurile pentru meditații la matematică.
Da. DSD și DDS sunt trasee diferite, chiar dacă ajung în același loc și au aceeași lungime.
Nu în forma prezentată. Diagonalele schimbă tipurile de pași și uneori chiar lungimea minimă.
Activitatea NRICH despre drumuri prin oraș pornește de la străzi pe caroiaj. Dimensiunile, punctul obligatoriu și exercițiile din acest articol sunt alese separat.
Cifrele zero și unu selectează puteri ale lui doi. Conversii prin două metode, paritate, zerouri finale și limite pentru întregi fără semn.
La 3:30 unghiul este de 75 de grade. Calculul urmărește mișcarea ambelor ace, alegerea unghiului mai mic și condițiile pentru momente exacte.