Ca să vorbești despre hobby-uri în franceză, ai nevoie de două tipuri de expresii: activitățile pe care le faci și lucrurile care îți plac. J’aime lire spune că îți place să citești, iar Je lis le soir spune când citești. Lecția separă preferința de obicei și te ajută să continui conversația cu o întrebare relevantă.
Ca să prezinți familia în franceză, începe cu relația dintre persoane, apoi adaugă numele și o informație simplă. Nu ai nevoie de un arbore genealogic complet. Lecția folosește o familie fictivă pentru a exersa cine este fiecare, câți frați are un personaj și cum eviți confuziile dintre părinți, rude și copii.
Rutina de dimineață în franceză poate fi descrisă prin câteva acțiuni în ordine: te trezești, te ridici din pat, te speli, iei micul dejun și pleci. Lecția te ajută să construiești un text scurt despre obiceiuri, fără să amesteci verbele reflexive cu cele care nu au nevoie de un pronume suplimentar.
Numerele de telefon în franceză se înțeleg mai ușor când separi valoarea unui număr de succesiunea cifrelor. Într-un exercițiu poți dicta fiecare cifră, iar în multe conversații din Franța vei auzi grupuri de câte două. Scopul acestei lecții este să transmiți un șir exact și să îl confirmi, nu să reciți toate numerele până la o sută.
Când nu înțelegi franceza vorbită, ai nevoie de o replică prin care să păstrezi conversația deschisă. „Nu înțeleg” este util, dar o cerere mai precisă poate rezolva problema mai repede: repetă, vorbește mai rar, scrie cuvântul sau explică sensul. Lecția te ajută să alegi formula după ceea ce lipsește.
Alfabetul francez devine util când îți dictezi numele, verifici o rezervare sau corectezi o adresă scrisă. Nu este suficient să reciți cele douăzeci și șase de litere în ordine. Trebuie să le recunoști izolat, să deosebești numele literei de sunetul ei într-un cuvânt și să ceri confirmarea a ceea ce a fost notat.
O prezentare în franceză pentru începători poate avea cinci informații: numele, locul în care locuiești, originea, ocupația și un interes. Nu trebuie să traduci un paragraf românesc lung. Construiește propoziții scurte pe care le înțelegi și pe care le poți modifica atunci când primești o întrebare.
Saluturile în franceză nu se aleg numai după traducerea lui „bună”. Contează momentul zilei, relația cu persoana și dacă începi sau închei conversația. Pentru prima interacțiune, ai nevoie de câteva formule stabile, de diferența dintre tu și vous și de un răspuns scurt la întrebarea despre cum te simți.
Această recapitulare de japoneză pentru începători verifică ce poți face cu structurile de bază: te prezinți, întrebi, descrii un obiect, spui o preferință și povestești un eveniment. Nu este un examen oficial și nu certifică un nivel JLPT sau CEFR. Este o probă practică, cu opt sarcini originale și explicații care arată ce merită reluat.
Trecutul în japoneză, în forma politicoasă a verbelor, se exprimă frecvent prin ました — *mashita*. Pentru negația trecută folosești ませんでした — *masen deshita*. Cu aceste două forme poți povesti ce ai făcut ieri și ce activitate nu a avut loc, fără să schimbi verbul după persoană.
Direcțiile în japoneză încep cu o întrebare simplă: 駅はどこですか — *Eki wa doko desu ka*, „Unde este gara?”. Pentru a folosi răspunsul, ai nevoie și de cuvinte precum dreapta, stânga, înainte și lângă. Lecția combină întrebarea politicoasă, reperele și confirmarea traseului, într-un oraș imaginar.
Pentru cumpărături în japoneză, trei obiective sunt suficiente la început: întrebi prețul, identifici produsul și confirmi alegerea. Lecția folosește o geantă și câteva obiecte simple ca să exersezi numere, demonstrative și formule politicoase. Prețurile sunt inventate pentru exerciții, nu informații despre costurile actuale din Japonia.
